Analiza deciziilor privind investiţiile de capital implică compararea "intrărilor" cu "ieşirile" de fluxuri de numerar ajustate la risc ce sunt asociate unui proiect de investiţie. Aceasta, pentru a obţine configuraţia sa financiară specifică şi, pe această bază, pentru a compara configuraţia respectivă cu configuraţiile altor propuneri de proiecte - totul, în scopul luării deciziei finale cu privire la proiectele ce se acceptă pentru a fi realizate. Astfel, ca parte esenţială a procesului de analiză a bugetului de capital, procedura de evaluare financiară şi selecţie a proiectelor de investiţii se concentrează asupra fluxurilor de numerar (incrementale) estimate a fi generate de proiect de-a lungul duratei sale (normate) de viaţă.
Fenomenul ce dă particularitate unică analizei bugetului de capital internaţional este diferenţa ce există între configuraţia fluxurilor de numerar aferente proiectului investiţional realizat de corporaţia transnaţională în străinătate şi configuraţia fluxurilor de numerar distribuibile (ce se remit) societăţii-mamă din cadrul transnaţionalei.
Teoria privind analiza bugetului de capital intern prescrie reguli de evaluare şi selecţionare a proiectelor de investiţii ce sunt consistente cu scopul asumat al activităţii de management financiar, şi anume acela de creştere (maximizare) a valorii de piaţă a firmei, toate acestea ca modalitate specifică de creştere (maximizare) în ultimă instanţă a averii acţionarilor firmei. Din perspectiva managementului financiar tradiţional, analiza bugetului de capital apare ca un proces ce se derulează de-a lungul mai multor stadii succesive, începând cu identificarea oportunităţilor investitionale, continuând cu dezvoltarea ideii iniţiale de proiect investiţional, apoi cu selecţionarea proiectelor ce urmează să fie efectiv realizate şi încheind cu monitorizarea şi controlul post-investiţional.
Pe de altă parte, decizia iniţială de a investi în străinătate - adică de a transfera resurse în spaţiul extranaţional - este doar un prim aspect al problemei. Cel de-al doilea aspect este reprezentat de seria de decizii ulterioare, secvenţiale, care determină volumul şi tipul de alocare a resurselor ce se transferă în străinătate. Acest lucru pune în evidenţă o trăsătură particulară esenţială a analizei bugetului de capital în corporaţia transnaţională, şi anume: dimensiunea strategică a deciziei investiţionale (motivaţia şi localizarea investiţiei în străinătate) este strâns împletită cu dimensiunea ei financiară (evaluarea şi selecţia proiectelor investiţionale).
Sub aspectul numărului, analiza bugetului de capital internaţional conservă doar ultimele două dintre cele patru stadii întâlnite în bugetul de capital intern (şi anume, stadiile 3 şi 4, respectiv selecţia proiectelor de investiţii străine directe şi monitorizarea şi controlul post-investiţional). Primele două stadii (respectiv identificarea oportunităţilor investiţionale şi dezvoltarea propunerii iniţiale ca potenţial proiect investiţional) nu mai fac parte din analiza propriu-zisă a bugetului de capital, ele fiind "externalizate" şi încorporate în analiza strategică globală, ca parte a deciziei investiţionale strategice. Cu alte cuvinte, analiza bugetului de capital în firma transnaţională foloseşte oportunităţi investiţionale gata identificate şi propuneri de proiecte gata dezvoltate prin însăşi analiza strategică globală, care o precede. De aceea, putem spune că, sub aspectul stadiilor de derulare, analiza în cazul bugetului de capital internaţional este mai simplă decât în cazul celui intern.
Sub aspectul conţinutului însă, lucrurile stau exact invers. Nu numai că obiectivele urmărite prin bugetul de capital sunt mai multe şi mai complexe pentru firma transnaţională comparativ cu cea naţională, dar şi corpusul conceptual şi analitic implicat în cazul transnaţionalei este mai amplu, mai sofisticat şi mai dificil de utilizat decât în cazul unei firme naţionale.
Nivelul cel mai vizibil de modificare a diferenţei de conţinut între cele două tipuri de analiza a bugetului de capital îl găsim mai ales în legătură cu determinarea (sau, mai exact spus în contextul acesta, cu structurarea) fluxurilor de numerar relevante ale proiectului de investiţii străine directe, pe de o parte şi cu dezvoltarea informaţiilor necesare estimării acestor fluxuri, pe de alta. De asemenea, diferenţe de conţinut se manifestă şi în ceea ce priveşte metodele analitice de evaluare financiară a proiectelor investiţionale.
În esenţă, analiza bugetului de capital internaţional îşi propune să investigheze modul în care firma transnaţională poate folosi proiectul investiţional pentru a exploata imperfecţiunile identificabile ale mediului economic şi avantajele ce pot fi extrase de aici, precum şi modul în care toate acestea pot contribui la crearea de valoare în firmă şi, în ultimă instanţă, la maximizarea valorii ce se transferă acţionarilor ei. în concordanţă cu postulatul metodologic de bază al oricărei analize a bugetului de capital, realizarea obiectivelor menţionate anterior reclamă o evaluare sistematică a beneficiilor şi costurilor aferente deciziei de a investi în străinătate.
Pe cale de consecinţă, în centrul analizei bugetului de capital internaţional se află - ca şi în cazul proiectelor de investiţii interne - selecţia proiectelor investiţionale, cu cele trei bine cunoscute deja proceduri componente: (a) determinarea şi estimarea fluxurilor de numerar relevante; (b) evaluarea câştigului (valorii) proiectului prin aplicarea metodelor analitice de evaluare financiară şi (c) evaluarea riscului investiţional.
Determinarea şi estimarea fluxurilor de numerar relevante ale unui proiect de investiţii străine directe are ca particularităţi distincte două aspecte:
Fenomenul ce dă particularitate unică analizei bugetului de capital internaţional este diferenţa ce există între configuraţia fluxurilor de numerar aferente proiectului investiţional realizat de corporaţia transnaţională în străinătate şi configuraţia fluxurilor de numerar distribuibile (ce se remit) societăţii-mamă din cadrul transnaţionalei.
Teoria privind analiza bugetului de capital intern prescrie reguli de evaluare şi selecţionare a proiectelor de investiţii ce sunt consistente cu scopul asumat al activităţii de management financiar, şi anume acela de creştere (maximizare) a valorii de piaţă a firmei, toate acestea ca modalitate specifică de creştere (maximizare) în ultimă instanţă a averii acţionarilor firmei. Din perspectiva managementului financiar tradiţional, analiza bugetului de capital apare ca un proces ce se derulează de-a lungul mai multor stadii succesive, începând cu identificarea oportunităţilor investitionale, continuând cu dezvoltarea ideii iniţiale de proiect investiţional, apoi cu selecţionarea proiectelor ce urmează să fie efectiv realizate şi încheind cu monitorizarea şi controlul post-investiţional.
Pe de altă parte, decizia iniţială de a investi în străinătate - adică de a transfera resurse în spaţiul extranaţional - este doar un prim aspect al problemei. Cel de-al doilea aspect este reprezentat de seria de decizii ulterioare, secvenţiale, care determină volumul şi tipul de alocare a resurselor ce se transferă în străinătate. Acest lucru pune în evidenţă o trăsătură particulară esenţială a analizei bugetului de capital în corporaţia transnaţională, şi anume: dimensiunea strategică a deciziei investiţionale (motivaţia şi localizarea investiţiei în străinătate) este strâns împletită cu dimensiunea ei financiară (evaluarea şi selecţia proiectelor investiţionale).
Sub aspectul numărului, analiza bugetului de capital internaţional conservă doar ultimele două dintre cele patru stadii întâlnite în bugetul de capital intern (şi anume, stadiile 3 şi 4, respectiv selecţia proiectelor de investiţii străine directe şi monitorizarea şi controlul post-investiţional). Primele două stadii (respectiv identificarea oportunităţilor investiţionale şi dezvoltarea propunerii iniţiale ca potenţial proiect investiţional) nu mai fac parte din analiza propriu-zisă a bugetului de capital, ele fiind "externalizate" şi încorporate în analiza strategică globală, ca parte a deciziei investiţionale strategice. Cu alte cuvinte, analiza bugetului de capital în firma transnaţională foloseşte oportunităţi investiţionale gata identificate şi propuneri de proiecte gata dezvoltate prin însăşi analiza strategică globală, care o precede. De aceea, putem spune că, sub aspectul stadiilor de derulare, analiza în cazul bugetului de capital internaţional este mai simplă decât în cazul celui intern.
Sub aspectul conţinutului însă, lucrurile stau exact invers. Nu numai că obiectivele urmărite prin bugetul de capital sunt mai multe şi mai complexe pentru firma transnaţională comparativ cu cea naţională, dar şi corpusul conceptual şi analitic implicat în cazul transnaţionalei este mai amplu, mai sofisticat şi mai dificil de utilizat decât în cazul unei firme naţionale.
Nivelul cel mai vizibil de modificare a diferenţei de conţinut între cele două tipuri de analiza a bugetului de capital îl găsim mai ales în legătură cu determinarea (sau, mai exact spus în contextul acesta, cu structurarea) fluxurilor de numerar relevante ale proiectului de investiţii străine directe, pe de o parte şi cu dezvoltarea informaţiilor necesare estimării acestor fluxuri, pe de alta. De asemenea, diferenţe de conţinut se manifestă şi în ceea ce priveşte metodele analitice de evaluare financiară a proiectelor investiţionale.
În esenţă, analiza bugetului de capital internaţional îşi propune să investigheze modul în care firma transnaţională poate folosi proiectul investiţional pentru a exploata imperfecţiunile identificabile ale mediului economic şi avantajele ce pot fi extrase de aici, precum şi modul în care toate acestea pot contribui la crearea de valoare în firmă şi, în ultimă instanţă, la maximizarea valorii ce se transferă acţionarilor ei. în concordanţă cu postulatul metodologic de bază al oricărei analize a bugetului de capital, realizarea obiectivelor menţionate anterior reclamă o evaluare sistematică a beneficiilor şi costurilor aferente deciziei de a investi în străinătate.
Pe cale de consecinţă, în centrul analizei bugetului de capital internaţional se află - ca şi în cazul proiectelor de investiţii interne - selecţia proiectelor investiţionale, cu cele trei bine cunoscute deja proceduri componente: (a) determinarea şi estimarea fluxurilor de numerar relevante; (b) evaluarea câştigului (valorii) proiectului prin aplicarea metodelor analitice de evaluare financiară şi (c) evaluarea riscului investiţional.
Determinarea şi estimarea fluxurilor de numerar relevante ale unui proiect de investiţii străine directe are ca particularităţi distincte două aspecte:
- în primul rând, dificultatea legată de stabilirea categoriilor de fluxuri de numerar relevante, întrucât tipologia folosită în bugetul de capital intern (investiţia iniţială, fluxurile operaţionale şi fluxurile terminale) nu poate face faţă complexităţii ce decurge din diferenţierea existentă între fluxurile de numerar aferente proiectului şi cele distribuibile societăţii-mamă. Răspunsul propus de teoria normativă acestei provocări îl reprezintă dezvoltarea unui model decizional pentru structurarea tipologică a fluxurilor de numerar relevante;
- în al doilea rând, dezvoltarea - în cadrul sistemului pe care îl reprezintă corporaţia transnaţională - a informaţiilor necesare estimării categoriilor de fluxuri de numerar identificate pe baza modelului decizional la care am făcut referire anterior. Problema este, în această privinţă, aceea de a se maximiza fluxul de informaţii din sursele interne ale transnaţionalei, precum şi de a determina modul în care se pot cel mai bine folosi informaţiile astfel disponibilizate.
No comments:
Post a Comment