Impactul Investitiilor Straine Directe asupra economiilor ţărilor-gazdă

Creşterea rolului ISD se datorează faptului că aceste investiţii sunt avantajoase nu doar pentru ţările investitoare, ci şi pentru ţările-recipient.

Pentru ţara sau firma pentru care se realizează IS, poziţia poate fi estimată sub aspect practic economic, şi din aspect politic şi social.

Din perspectiva ţării gazdă, se pot enumera următoarele beneficii potenţiale de bază de care pot beneficia ţările receptoare de investiţii străine directe, indiferent dacă ţările gazdă sunt ţări dezvoltate sau ţări în dezvoltare:

1. Investiţiile străine directe promovează creşterea economică, adică a productivităţii şi a producţiei în sectoarele respective, sporind în acelaşi timp venitul naţional pe măsura reducerii preţurilor şi a îmbunătăţirii calităţii şi ofertei serviciilor şi a produselor pentru consumatori. Investiţiile străine nu s-au dovedit a fi benefice numai pentru industria în care s-a investit direct, ci au generat şi efecte pozitive colaterale pentru întreaga economie;
2. Efecte la nivelul pieţei interne . Intrarea pe piaţă a unui nou agent economic, ca urmare a ISD, generează modificări în raporturile concurenţiale din ramura respectivă, precum şi în raporturile de colaborare cu firmele din ramurile situate în amonte (furnizori) sau în aval (beneficiari) faţă de domeniul de implantare. Prezenţa unei firme străine puternice pe piaţa locală, cu deosebire în cazurile în care ISD vizează producţia şi desfacerea pe piaţa internă, poate să însemne scoaterea de pe piaţă a firmelor locale care nu fac faţă concurenţei, dar poate totodată să contribuie la stimularea acestora, să le determine să caute noi resurse de competitivitate. Pentru furnizori, ca, de altfel, şi pentru beneficiari, ISD pot să creeze noi oportunităţi, încurajând dezvoltarea şi inovarea la nivelul respectivelor segmente. În acest plan al efectelor ISD asupra firmelor concurente sau partenere, lucrurile sunt mai nuanţate şi mai complexe, criteriile de judecată, respectiv opţiunile de politică economică, industrială fiind deosebit de importante.
3. Investiţiile străine directe contribuie creşterea volumului exporturilor şi a producţiei interne, mai ales dacă ţara de implantare are o poziţie strategică şi poate constitui o bază pentru exportul şi în regiune,
4. Investiţiile străine directe contribuie la transferul noilor tehnologii, de know-how, noi practici de management, împreuna cu aptitudinile de marketing a investitorului străin; instruirea personalului şi ridicarea nivelului de calificare a forţei de muncă. . Transferul de tehnologie, de pildă, poate să genereze efecte pozitive, de antrenare în economia-gazdă printr-o difuzare susţinută la nivelul firmelor locale şi prin asimilarea pe către acestea a respectivei tehnologii. Transferul de competenţe manageriale şi organizaţionale este, de asemenea, o componentă importantă a pachetului investiţional pentru ţările-gazdă, aceste aspecte fiind decisive pentru punerea în valoare a factorilor de producţie.,
5. Efecte asupra balanţei de plăţi externe . Soldul final al operaţiunilor derulate ca urmare a unei ISD rezultă din patru tipuri de intrări şi ieşiri de mijloace valutare:

• influxul iniţial de capital financiar, dacă el este prezent (uneori componenta financiară a pachetului investiţional lipseşte);
• repatrierile de dividende sau dobânzi la împrumuturile acordate de firma-mamă;
• veniturile obţinute din exporturile realizate;
• cheltuielile de mijloace valutare pentru importuri.

Dacă la acestea adăugăm şi eventuala practicare a unor preţuri de transfer de către CTN (pentru optimizare financiară la nivelul complexului transnaţional), se vede clar faptul că nu se pot face aprecieri generale cu privire la efectul pozitiv sau negativ al intrărilor de ISD asupra balanţei de plăţi externe a ţării receptoare, ci numai examinări ale unor situaţii particulare.;

• Investiţiile străine directe promovează comerţul internaţional prin legături orizontale cu sucursalele firmelor - mamă, ceea ce duce la creşterea competiţiei pe piaţa ţării gazdă, promovează proiecte de joint-venture cu partenerii locali şi exista şi un potenţial de se stabili relaţii în domeniul cercetări şi dezvoltări cu universităţi locale şi centre de cercetare;
• Se creează competiţie pentru firmele locale şi le forţează să se restructureze, să devină competitive sau să dispară. Totodată creşterea concurenţei vine cu efect asupra reducerii costurilor, introducerea produselor noi, creşterea calităţii şi perfecţionarea tehnicilor de vânzare;
• Se asigură o creştere şi distribuire mai echitabilă a veniturilor, ca urmare a salariilor plătite angajaţilor, dar şi a creşterii veniturilor încasate de către stat, din impozite, scăderea preturilor de producţie, cresterea utilizării fortei de munca.

IS sunt importante şi pentru efectele politice şi sociale pe care le antrenează. Ele determină:

• Crearea de locuri de muncă bune şi aportul prin asta la creşterea cereri solvabile;
• Redistribuirea veniturilor în favoarea colectivităţii, de ex: municitorilor,
• Afectează organizarea, obiceiurile şi tradiţiile prin introducerea de persoane şi metode străine,
• Ridica standardul de viaţă local. Se estimează, ca aproximativ 80 la sută a investiţiilor străine directe făcute astăzi, sunt efectuate de firme care intră pe pieţele locale şi vând produse acolo şi nu de firme care produc ieftin pentru a exporta. Carrefour, de exemplu, deschide supermarket - uri şi în Brazilia, Citibank deschide noi sucursale în Mexic şi Suzuki produce şi vinde maşini în India.

Cu toate că investiţiile străine nu reprezintă cheia creşterii economice naţionale ci mai degrabă un catalizator al acestui proces, extinderea lor poate avea un impact pozitiv major asupra economiilor naţionale, în cazul în care aceste investiţii sunt cuplate de dezvoltarea unui mediu instituţional stabil, simplu, transparent şi funcţional.

Efectele pozitive ale implantărilor firmelor în străinătate, din perspectiva ţărilor gazdă, sunt demonstrate, de altfel, de politicile de susţinere şi atragere a investiţiilor străine directe promovate de acestea, în special din partea ţărilor în dezvoltare. În cazul ţărilor în tranziţie, de exemplu, volumul investiţiilor străine a constituit şi încă mai constituie un criteriu de apreciere a eficienţei economiei respective.

Referitor la investiţiile străine sunt aduse şi o serie de critici, ce subliniază unele efecte economice, social-politice negative ale acestora.

În cadrul valului de globalizare a economiilor naţionale, criticii investiţiilor străine directe argumentează că investiţiile sunt o formă de neocolonialism prin care apare statutul de dependenţă a ţărilor care nu fac parte din clubul ţărilor dezvoltate . Totodată se poate pierde controlul asupra sectorului privat.

Există riscul, confirmat de realitate, că unele ISD să degenereze în “enclave tehnologice”avind putin contact cu economia tarii gazda.  (fără a înţelege prin aceasta că nu pot exista transferuri de tehnologie benefice şi în afara unei astfel de politici a ţării receptoare).

Alt argument este că investiţiile străine directe se concentrează asupra sectoarelor de economie care sunt intensive în forţă de muncă şi nu asupra acelora care sunt tehnologic avansate şi că dimpotrivă se subminează sectoarele acestea avansate pe plan local.

Pe de altă parte firmele străine ce acţionează într-un mediul instituţional slab utilizează la scară largă practici de afaceri restrictive, în vederea prevenirii intrării noilor firme intr-un anumit sector. Acestea includ achiziţia potenţialilor competitori, preţuri de dumping, contracte restrictive cu furnizorii şi distribuitori pentru a nu stoca produse competitive, monopolizarea know-how-ului prin patentare şi achiziţia drepturilor de licenţe care nu sunt apoi folosite, lobby pentru bariere tarifare ridicate si lobby pentru costuri ridicate într-un anumit sector.

Pot duce la promovarea excesivă sau diminuarea exporturilor, sau dimpotrivă să modifice nefavorabil pentru ţara gazdă a pieţei de import.

Pot diminua potenţialul local de cercetare-dezvoltare, la fel şi interesul pentru formarea şi perfecţionarea talentelor locale în domeniul managementului, tehnicii şi tehnologiei. Pot favoriza exodul talentelor afirmate spre ţări dezvoltate.

Încă un argument este ca şomajul în loc sa scadă, pe termen lung este în creştere. De asemenea, societăţile multinaţionale sunt acuzate că exclud cetăţenii ţării gazdă de la poziţii manageriale şi că scot profituri nejustificate folosind tehnica preţurilor de transfer.

În ultimul timp a apărut încă o temere: societăţile multinaţionale transformă ţările gazdă în oaze ale poluării de mediu, investind cu precădere în acele industrii care în ţările de origine au un impact ecologic negativ ridicat. Cel mai pronunţat efect al competiţiei asupra fluxurilor de investiţii este îngheţarea reglementarilor de mediu la un nivel mai scăzut de protecţie. Ţările se tem că prin luarea unei decizii unilaterale referitoare la creşterea standardelor de mediu o să rişte să piardă un avantaj competitiv în favoarea unor ţări cu reglementări având standarde mai scăzute. Cu alte cuvinte, angajamentele de mediu îşi pierd valoarea pentru motive care sunt legate de atragerea investiţiilor.

Însă, indiferent de opinie, experienţa a arătat că investiţiile directe străine au avut, per total, mai degrabă un impact pozitiv şi nu au provocat dezechilibre în economia şi societatea ţărilor gazdă. Ele chiar duc la o productivitate sporita şi sunt catalizator pentru atragerea altor investiţii cu efecte economice global pozitive.

Investiţiile străine (în special, cele directe) nu aduc un câştig egal pentru investitori şi pentru ţara gazdă, după cum câştigul investitorului nu reprezintă o pierdere pentru ţara gazdă. Este necesară garantarea unei rentabilităţi egale pentru părţi, a unei rentabilităţi superioare costului lor de opţiune.

Avantajele realizării acestor investiţii pentru ţara gazdă depind de efectele economice şi neeconomice propriu-zise ale investiţiei, pe de o parte, şi de efectele ce s-ar putea obţine angajând astfel resursele naţionale. Judecata trebuie făcută în mai multe variante: importul pro¬duselor respective, investiţii proprii, împrumutul extern etc.

Divergenţa între investitorul străin şi ţara gazdă este determinată de faptul că primul caută să-şi maximizeze câştigul pe ansamblul activităţilor sale (alegând combinaţii ce nu sunt totdeauna favorabile pentru ţara gazdă) şi va fi orientat totdeauna de mărimea profitului propriu pe care-1 poate obţine şi nu prin avantajele sociale sau politice ale ţării gazdă.