Definiţia şi caracteristicile Corporaţiilor Transnaţionale

Promotorii principali ai ISD în economia mondială sunt CTN. Controlul şi participarea directă la utilizarea investiţiilor CTN servesc unei utilizări eficiente a lor. CTN au mai mare posibilitate de încadrare operativă în sistemul de producţie de a repartiza resursele în timp cel mai scurt şi a le amplasa în activităţile cele mai efective.

În economia mondială contemporană, societăţile transnaţionale au devenit principalii (cei mai puternici şi mai dinamici) agenţi economici, forţa acestora fiind determinată de volumul uriaş de bunuri şi servicii derulat de companiile grupate sub această denumire generică. Astăzi, STN influenţează direct evoluţia economiei mondiale. STN există în toate sectoarele economice – industrie, agricultură, bănci, asigurări, publicitate, turism etc. Ele s-au afirmat, în primul rând, în ţările dezvoltate cu economie de piaţă, multe ajungând să aibă o forţă economică mai mare decât a unui stat-naţiune.

O CTN este o firmă care şi-a extins activitatea economico-financiară dincolo de graniţele ţării de origine. Ea alcătuieşte un vast ansamblu la scară internaţională, format dintr-o societate principală – firma mamă şi un număr de filiale, adică de firme dependente faţă societatea principală, implementate în diferite ţări.

În sensul cel mai cuprinzător, o societate transnaţională este o companie care produce bunuri sau oferă servicii în mai multe ţări. În sensul cel mai restrâns, se referă la o întreprindere care, prin investiţii externe directe (IED), deţine şi administrează filiale într-un număr de ţări, în afara bazei sale interne.

Cea mai cunoscută definiţie dată societăţii transnaţionale este cea dată de John Dunning, considerat de către mulţi specialişti drept „părintele transnaţionalelor” şi care considera transnaţionala „o firmă care se angajează în investiţii străine directe şi care deţine şi controlează activităţi creatoare de valoare în mai mult de o ţară”. Această definiţie este preluată, de altfel, şi de organisme ca OCDE sau UNCTAD. Naţiunile Unite consideră societatea transnaţională drept acea întreprindere ce deţine şi controlează producţia în afara ţării în care operează, într-o manieră care îi permite să valorifice oportunităţile globale pe care le oferă piaţa mondială.

Viziunea UNCTAD asupra societăţii transnaţionale este una foarte largă, ea definindu-se ca o entitate economică formată dintr-o companie mamă şi din filialele ei în străinătate.

Din punct de vedere tehnic, o companie transnaţională este o întreprindere ce are ca obiect fundamental obţinerea de profit şi care acţionează pornind de la două caracteristici fundamentale, şi anume: este implicată în suficient de multe activităţi în afara ţării de origine, astfel încât să depindă din punct de vedere financiar de activitatea din străinătate, iar deciziile manageriale se bazează pe elemente ce ţin de contextul global sau regional în care acţionează.

Deci, corporaţiile transnaţionale sînt alcătuite din întreprinderile principale şi filialele sale străine: întreprinderea principală este cea care controlează activele ei sau altor întreprinderi într-o ţară sau mai multe ţări, de obicei deţinând proprietatea asupra unei părţi din capital. O parte din capital de cel puţin 10% este considerată pragul pentru controlul activelor în acest context.

O companie multinaţională sau transnaţională mai poate fi definită şi ca acea companie care combină obţinerea de economii de scară (ca urmare a integrării în piaţa globală şi acţiunea simultană pe mai multe pieţe) cu o reacţie promptă la elementele mediului în care filialele îşi desfăşoară activitatea.

În literatura sunt întâlniţi o serie de termeni specifici CTN. Astfel:

• O corporaţie transnaţională este o corporaţie publică (public company) atunci când acţiunile sale sunt tranzacţionate bucată cu bucată la bursă sau prin intermediul caselor de brokeraj, cumpărătorii devin acţionari şi aceştia pot fi atât persoane particulare, cât şi alte firme sau instituţii, ca bănci, companii de asigurări, sau fonduri de pensii. O corporaţie transnaţională este privată (privat company) atunci când acţiunile acesteia nu sunt tranzacţionate public (firme ce aparţin unor familii sau grupuri de persoane).
• Compania mamă (parent company) este compania care controlează, deţine autoritatea asupra filialelor (afilliates), care pot avea personalitate juridică sau nu (subsidiaries or branches) şi care sunt reunite sub acelaşi „acoperiş”, fie că aceasta (compania mamă) deţine toate sau doar o parte din acţiunile filialelor.
• O companie multinaţională are acţionari (shareholders sau stockholders) precum şi parteneri (stakeholders). Aceştia din urmă sunt clienţi, angajaţi, furnizori, distribuitori, agenţii guvernamentale etc., practic toate categoriile de persoane cu care firma vine în contact în derularea afacerilor sale.

CTN are caracteristici specifice, fiecare dintre care joacă un rol anumit în înfiinţarea activităţii investiţionale. Principala caracteristica a unei societati transnationale o constituie caracterul sau transnational, greu de încadrat în prevederile unei legislatii nationale, sub un regim juridic uniform.

Printre cele de bază nominalizăm:

• dimensiunea CTN, mărimea activelor de peste hotare şi din ţară,
• vînzările şi personalul;
• dinamica procesului de transnaţionalizare;
• numărul şi specializarea filialelor străine;
• volumul lucrărilor de cercetare-dezvoltare (C-D) efectuate;
• participarea în acorduri transfrontaliere de ajutor reciproc;
• prezenţa resurselor tangibile şi întangibile (materie primă, materiale de componare, forţa de muncă, tehnologii);
• structura organizatorică;
• mecanismele de planificare, gestionare şi marketingul;
• strategia şi tactica realizării scopurilor;
• interesele în ţările lumii.

Este necesar de a avea în vedere experienţa şi calificarea personalului; posibilităţile internaţionalizării veniturilor legate de deţinerea proprietăţii; minimizarea taxelor şi impozitelor cu ajutorul bunurilor transferabile şi transferarea mijloacelor existente din cadrul firmei; nivelul specializării verticale şi orizontale şi posibilităţile integrării în sistemele de furnizare, de producere şi de distribuire; diferenţierea producţiei; gradul de concentraţie a producţiei internaţionale; economia ţărilor evaluată la scară mondială; capacitatea comună de a concura; eficienţa funcţionării, cota-parte a pieţii supusă controlului în relaţiile de afaceri; rolul cadrelor de conducere a CTN în structurile internaţionale economice şi financiare şi guvernelor ţărilor receptoare de ISD.

În noua ordine economica globala se poate constata prezenta unui mare numar de societati transnationale de dimensiune mica si mijlocie, reprezentând aproape 50% din numarul total de companii transnationale în USA, Canada, Japonia si aproape 50% în Franta si în marea Britanie.

Multe companii transnationale mici si mijlocii sunt originare din statele în curs de dezvoltare, interesate sa investeasca în sectorul tertiar.

Specialistii contemporani recunosc ca aceste societati transnationale au calitatea de a fi organizatii centrale, motoare ale cresterii activitatii economice, forte de antrenare si conducere a tranzactiilor internationale de comert.

Principalele cauze care genereaza cresterea rolului societatilor transnationale sunt: reducerea interventiei statale în economie, cresterea exporturilor în tarile în care s-au redus taxele de vama si expansiunea comertului liber.

Societatile transnationale exercita un rol esential în sectoare specifice ale activitatii economice, precum:

• pe planul dezvoltarii economice a tarii-gazda, prin contributia cu resurse financiare, tehnologice, de management, prin crearea de locuri de munca, prin retehnologizarea si modernizarea întreprinderilor, respectiv prin crearea si dezvoltarea unor întreprinderi;
• în introducerea unui management modern în tarile-gazda, prin pregatirea fortei de munca, prin furnizarea de experienta, prin schimburile între diverse societati internationale si în cadrul agentiilor, sucursalelor si filialelor acestora;
• în sfera politica, datorita importantei lor pentru productia si exporturile tarii-gazda si al tarii de origine al societatii–mama;
• la nivel tehnologic, prin investitii straine directe contribuind la cresterea nivelului tehnologic a tarii-gazda;
• în problemele legate de protectia mediului inconjurator au un rol pozitiv, prin reducerea emisiunilor poluante,dar si negativ, prin influentarea factorilor politici, în vederea adoptarii unei legislatii mai putin restrictive fata de investitiile poluante;
• în sectorul serviciilor, în special în cel hotelier, bancar, de calatorii, al industriei de transport;
• în comertul international, societatile transnationale îsi impun produsele lor pe toate pietele nationale.