Dinamica investiţiilor străine directe şi expansiunea societăţilor transnaţionale

Baza dezvoltării şi expansiunii societăţilor transnaţionale o constituie investiţiile externe de capital.

Societatea transnaţională tinde să-şi lărgească continuu sfera de dominaţie atât în interiorul ţării de origine, cât şi pe pieţe situate în diferite alte ţări. Factorii care favorizeaza dezvoltarea societatilor-transnationale sunt:

• dezvoltarea investitiilor internationale;
• localizarea productiei lânga sursele de materii prime;
• cresterea numarului fortei de munca disponibila calificata;
• frecventele crize energetice si ecologice ;
• tari–gazda care au legislatii non-restrictive în materie de protectie a mediului ;
• tari –gazda bogate în resurse energetice naturale.

Orice firmă transnaţională se manifestă concomitent în trei spaţii economice: cel naţional, autohton, în cazul societăţii-mamă, cel străin – în cazul filialelor, cel internaţional – ori de câte ori este vorba despre schimburile dintre unităţile care o compun sau dintre acestea şi restul lumii. Prin apariţia şi dezvoltarea acestor societăţi, sfera spaţială de activitate a întreprinderii se extinde considerabil. Ea nu mai este, ca odinioară, o entitate izolată. Are loc o interacţiune, o interpenetraţie între domeniile micro, macro şi mondoeconomic.

Rolul societăţilor transnaţionale (STN) de determinare şi de promovare a interdependenţelor globale este în continuă creştere. Rolul STN în creşterea volumului exporturilor ţărilor gazde derivă din capitalul şi tehnologia adiţională, din know-how-ul managerial implementat, dar şi din accesul la pieţele regionale sau globale unde activează STN-urile. Totodată, resursele autohtone vor fi completate cu alte resurse care vor permite extinderea portofoliului de produse consumate pe piaţa internă sau destinate exportului, ceea ce va conduce la creşterea competitivităţii şi a avantajelor economiei gazdă. În cazul ţărilor confruntate cu investiţii interne reduse, datorită constrângerilor financiare, STN-urile pot conduce la creşterea exporturilor prin simplul aport de capital pentru exploatarea resurselor naturale şi a forţei de muncă ieftine. Astfel, STN-urile preiau riscul lansării unor produse noi la export.

Acesta a constituit de fapt rolul istoric al STN-urilor în dezvoltarea exporturilor economiilor slab dezvoltate. În prezent, acest rol s-a transgresat în special spre exporturile de produse care înglobează un grad înalt de tehnologizare, spre produse a căror cerere este dinamică în comerţul mondial: produsele electronice, aparatele,maşinile etc.

Expansiunea producţiei internaţionale are ca forţă motrice dezvoltarea acestor societăţi, care au apărut şi s-au dezvoltat pe fondul a trei factori principali:

• liberalizarea politicilor economice: deschiderea graniţelor naţionale, liberalizarea fluxurilor de investiţii străine directe şi de portofoliu sau de alte acorduri de cooperare şi investiţionale. Dacă până nu demult ţările dezvoltate au promovat ample politici de liberalizare economică, în prezent tot mai multe ţări se orientează spre această nouă strategie de dezvoltare. Ultimul deceniu a fost martorul deschiderii fără precedent a pieţelor lumii spre investiţiile străine directe. Această tendinţă se accentuează în continuu. În 2001, 71 de ţări au adoptat 208 modificări legislative care vizează cadrul ISD, din care 93% urmăreau crearea unui climat investiţional mai atractiv prin introducerea unor noi stimulente sau prin crearea unei economii de piaţă funcţionale. Dintre acestea ponderea cea mai mare se regăseşte în regiunea Asia – Pacific. Natura acestor modificări ale regimurilor legislative ale ISD au vizat: intrarea liberă pe piaţă şi condiţii de funcţionare mai liberale, mai multe stimulente pentru investire, mai multe garanţii, mai multe sectoare liberalizate, iar uneori accentuarea controlului ISD.
• accentuarea progresului tehnologic, care conduce la creşterea costurilor şi a riscurilor la care sunt expuse companiile, impune abordarea diferitelor pieţe mondiale, prin delocalizarea internaţională a producţiei, pentru a diversifica aceste riscuri. Pe de altă parte, reducerea costurilor de transport şi de comunicare a facilitat integrarea mai eficientă a operaţiunilor la nivel global, precum şi transportul componentelor sau al produselor finite în căutarea eficienţei economice, a avantajelor comparative date. Acestea contribuie în mod esenţial la creşterea ponderii investiţiilor străine directe (ISD) motivate de creşterea eficienţei, cu importante implicaţii asupra creşterii competitivităţii exporturilor ţărilor recipiente şi, implicit, asupra creşterii economice.
• creşterea concurenţei, care este de fapt rezultatul celorlalţi doi factori amintiţi anterior, impune explorarea unor noi pieţe de către companii, atât pentru a reduce costurile de producţie, cât şi pentru valorificarea mai eficientă a rezultatului final, dar impune şi abordarea unor noi forme de producţie internaţională, de proprietate şi de aranjamente contractuale, care să potenţeze forţa lor pe piaţă, cum ar fi fuziunile, achiziţiile, participarea minoritară sau majoritară etc.

Aceste forţe motrice acţionează pe termen lung. Comportamentul investiţional al firmelor este de asemenea puternic influenţat de schimbările pe termen scurt ale ciclurilor de afaceri, lucru dovedit de recentele tendinţe ale investiţiilor străine directe.

E nevoie de accentuat că, situaţia economică, interesele strategice naţionale şi politica în privinţa fluxului ISD în ţările de origine, în mult determină:

• direcţia şi scara activităţii investiţionale a CTN;
• fluxul ISD este influenţat de participarea ţărilor de origine la acordul reciproc regional, multilateral în apărarea reciprocă a ISD atât şi în înţelegeri bilaterale interguvernamentale în evitarea taxării impozitelor duble;
• caracterul dezvoltării elementelor de bază a politicii fluxului ISD;
• învăţarea şi pregătirea cadrelor;
• oferirea ajutorului informaţional, tehnic şi tehnologic,
• acordarea stimulenţilor financiari, credite cu dobinzi mici, scutiri de impozite;
• facilitarea procedurilor administrative, crearea organului specializat, ce răspunde de fluxul ISD; emiterea legilor, deciziilor ce consolizează baza legislativă a fluxului ISD. Conform opiniei majorităţii savanţilor din domeniul problemei studiate, avantajele comparative ale economiilor naţionale şi posibilitatea lor de a atrage capitalul străin, revin din alegerea amplasării ISD de către CTN şi deosebirile climatului investiţional în ţările receptoare.

Ţările beneficiare de investiţii străine prin intermediul corporaţiilor transnaţionale le acordă acestora privilegii şi garanţii. În aceste condiţii este necesar ca şi firmele multinaţionale să respecte anumite restricţii minime impuse de ţara gazdă şi anume:

• investiţiile corporaţiilor trebuie aprobate de guvernul ţării gazdă cu privire la domeniul de activitate şi la amplasament;
• veniturile aparţinând firmelor străine vor fi supuse la aceleaşi cote de impozit ca şi întreprinderile naţionale;
• ţara gazdă trebuie să aibă dreptul de a controla prin experţii săi, dările de seamă contabile anuale;
• plăţile efectuate în străinătate, inclusiv transferurile de beneficii şi repatrierile de utilaje şi echipamente trebuie să fie limitate şi supuse controlului ţării gazdă.

Pe lângă aceste condiţii se impune şi respectarea legislaţiei şi normelor constituţionale a ţărilor gazdă de către firmele străine.

Factorii care influenţează deciziile investiţionale ale corporaţiilor transnaţionale sunt de trei tipuri:

• factori specifici corporaţiilor transnaţionale;
• factori de localizare;
• factori politico-administrativi şi legislativi.

Factorii specifici corporaţiilor transnaţionale cuprind: potenţialul tehnologic al firmei; individualizarea produsului; eficienţa producţiei; mărimea firmei şi gradul de control al pieţei; abilitatea de internaţionalizare a avantajelor comparative ale firmei.

Principalii factori de localizare sunt: mărimea pieţei ţării gazdă; nivelul costurilor de producţie; costurile de transport; natura şi nivelul obstacolelor comerciale; cursul de schimb; accesul la resursele naturale şi costul acestora.

Factorii politico-administrativi şi legislativi sunt: stabilitatea politică; eficienţa aparatului administrativ; stimulentele investiţionale şi cerinţele de performanţă; condiţiile de acces şi de operare pe piaţă; politica privind repatrierea capitalului şi transferul profitului; regimul fiscal.